h1

6.

Septembrie 29, 2009

Trecuseră 2 zile de când Edward nu mai ieşise din cameră, refuzase să meargă la şcoală, ceea ce era tare neobişnuit pentru el. Mama lui credea că se află şi el în vreo criză adolescentină. Nu bănuia că baiatul a aflat un mare secret.

Jess era la fel, tristă, tăcută. Îşi petrecea după-amiezile afară, în gradină, plimbându-se şi ascultând muzică.

Mama lor era mulţumită de ce se întâmpla cu ai săi copii. Încredere în Edward avea, ştia că e doar o fază, iar faptul că Jess nu mai lipsea şi chiar învăta era un lucru minunat.

Seara, Edward a vrut să-i spună Jessicăi ce aflase el, dar Jess îl evita. Edward nu putea adormi în noaptea acea, s-a dus în camera Jessicăi. Ea nu dormea. A intrat pe balcon. Jess s-a speriat:

– Ce faci? Cum îţi permiţi să intrii aşa?
– Trebuie să vorbim! a spus Edward serios.
– Te înşeli, nu am nimic să-ţi spun.
– Nici măcar că eşti însărcinată?!
– Ai înnebunit? Ce sarcină? a spus Jess, făcând pe nevinovata.
– Eşti însărcinată. Lasă-mă să te ajut.
– Edward! N-am nevoie de ajutor! Sunt bine. Acum lasă-mă să dorm. Vorbim mâine. Noapte bună!

Edward a ieşit fără a mai face vreun comentariu. Toată noaptea Jess s-a gândit ce să facă, să recunoască sau nu că e însărcinată? Simţea nevoia de a spune cuiva. Să fie Edward cel care o va ajuta? Nu ştia sigur, dar ceva îi spunea că trebuie să încerce.

Dimineaţă Jess a cerut micul dejun afară. L-a chemat şi pe Edward. Au mâncat împreună. Jess l-a întrebat dacă-l poate însoţi spre şcoală, fratele ei a acceptat încântat. Au terminat de mâncat şi au plecat spre şcoală.

Jess i-a spus adevărul. A recunoscut sarcina.

– Te rog să nu-i spui nimic mamei! Nu încă! Nu pot!
– Stai liniştită, nu-i voi spune nimic.
– Îţi mulţumesc! Nu ştiu de ce, dar simt că tu mă poţi ajuta, simt că poţi fi un sprijin pentru mine. Îmi pare rău pentru toate glumele şi toate vorbele urâte pe care ţi le-am zis. Poţi să mă ierţi?
Edward nu a spus nimic. Jess avea lacrimi în ochi. A strâns-o în braţe. Niciodată nu s-au îmbrăţişat ca acum. A fost ceva nou.

Au stat împreună în seara aceea. Au râs împreună, s-au distrat. Edward a fost mai relaxat şi Jess a zâmbit după mult timp.  Au petrecut aşa 2 săptămâni. Până într-o seară când Edward a întrebat-o pe Jess ce are de gând cu copilul.

– Nu ştiu. Nu vreau să avortez. Vreau să-l cresc eu. Nu am pietre în loc de suflet ca alte mame care îşi lasă copii, ştii?
– Ştiu! Asta înseamnă că trebuie să afle şi mama…
– Nu pot! Mi-e frică să nu mă alunge.
Atunci Edward şi-a amintit de foile din carţile mamei lui. A vrut să se retragă.
– Eu mă duc să dorm.
– Nu ai putea să rămâi cu mine aici, măcar până ce adorm? L-a rugat frumos Jess pe fratele ei.
Edward copleşit de cererea surorii sale, a rămas. Jess l-a mai rugat să-i citească ceva şi să o ţină de mână până adorme. Edward a ales un roman de dragoste, s-a aşezat alături, a deschis cartea, a luat-o de mână pe Jess şi a început să citească. Fata se chinuia să-şi ţină ochii deschişi mai mult timp. A adormit repede. Edward a aşteptat să fie sigur că sora sa adormise, a lăsat cartea şi vrând să-şi ia mâna, Jess s-a trezit şi i-a şoptit să rămână cu ea. Avea nevoie.

Edward nu voia la început, dar nu putea nici să o refuze aşa că s-a băgat în pat lângă ea. Jess a cerut să fie îmbrăţişată. Edward a facut si acest ultim lucru cerut şi a venit lângă ea şi a luat-o în braţe şi aşa au dormit până dimineaţă.

Dimineaţă s-au cam ruşinat de noaptea trecută. Nu simţeau că se poartă ca frate şi soră…

Seara au decis să îi spună mamei de sarcină, dar împreună. Evident că acasă nu o gaseau niciodată pe mama lor aşa că s-au dus la spital. Doctoriţa a apărut greu în birou deşi ştia că Jess şi Edward sunt acolo, aşteptând-o. Edward a deschis discuţia.

– Mamă, eu şi Jessica am venit să-ţi spunem ceva important.
– Eu înţeleg că e important pentru voi, dar nu putea aştepta până când ajungeam acasă?
– Nu prea vii pe acasă mamă… A spus Edward. Las-o pe Jessica să-ţi spună ce are de zis şi vom pleca.
– Spune, Jessica. Ce e?
– Mamă, ştiu că nu sunt fiica perfectă, dar am o problemă şi vreau să mă ajuţi. Repet: ştiu că nu sunt bună, dar am nevoie de tine… am nevoie să mă înţelegi şi pe mine. Mă auzi?
– Destul de bine. Continuă.
Jess l-a strâns pe fratele său de mână, a inchis ochii şi a spus:
– Sunt însărcinată!

Anunțuri

3 comentarii

  1. Si mai departe? nu prea am rabdare. haaaaaaiiiii!


  2. vreau continuarea:-s….


  3. […] deschis Blog deschis « Sunt aici! 7. Şapte octombrie 9, 2009 Mama Jessicăi a căzut când a auzit. A stat leşinată câteva minute. Jess începuse să plângă, Edward nu […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: