h1

No name.

Septembrie 20, 2010

Da, te iubesc. Te iubesc mai mult decât crezi. Şi da, mă doare că nu-mi poţi împărtăşi sentimentele. Dar ştii ce mă doare şi mai tare? Că mi-am pierdut prietenul. Prietenul lângă care am crescut…

Da, mi-e dor să mă strângi în braţe, să mă săruţi, dar mi-e şi mai dor să stăm, să vorbim, să ne tachinăm (adică tu să mă tachinezi), să ne furăm vorbele şi gândurile unul altuia.  Pentru că noi înainte de toate am fost prieteni.

Nici nu ştiu de ce nu mai vorbim. Pentru că nu mai vorbim de mult. De înainte de a face eu tâmpenia aia.

M-am resemnat de mult, ştiam că nu vom mai fi niciodată iubiţi, dar nu m-am gândit niciodată că prietenia noastră se va sfârşi… Pe mine mă doare. Mă doare rău. Nu voiam să te pierd. Nu mi-am dorit niciodată asta. Şi totuşi ţi-am mai zis că mi-e frică şi că te voi pierde şi tu m-ai contrazis. Uite că din nou am avut dreptate. Sau eu doar interpretez totul greşit şi e doar o fază?

Mai eşti prietenul meu? Iar dacă nu, o să mai fii vreodată?

Lasă-mă să cred că încă eşti şi vei mai fi, pentru totdeauna, prietenul meu.

Anunțuri

One comment

  1. >:D< Sigur o sa mai fie, doar ca va trebui sa treaca un timp. Acel timp pentru ca toate resentimentele, dezamagirile, orgoliile sa se duca undeva pe apa sambetei…
    :*:*



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: