Arhivă autor

h1

Sfârşit.

Aprilie 7, 2011

După mult timp am reuşit să-mi aştern gândurile. Au mai fost tentative destule, dar s-au pierdut…

Am avut o perioadă cu nu prea multe succese, dar cu multe învăţături (sper!). Să o luăm pe rând. Read the rest of this entry ?

Anunțuri
h1

Alright.

Februarie 13, 2011

Da, pot fi şi în regulă. Încerc să las în urmă ce e de lăsat şi cu restul să plec înainte, pe drumul meu. Încerc să-mi văd de viaţa mea, să încerc să fiu fericită în nefericirea mea. Mereu am ştiu ce vreau şi am încercat să obţin ce-mi doresc, uneori reuşesc, alteori nu. Dar asta nu înseamnă că trebuie să plâng după ce nu am, ci trebuie să mă bucur de ce am şi să ştiu să-mi aleg dorinţele.

Săptămâna aceasta am trecut prin toate stările posibile şi nu mi-a plăcut. M-am simţit ca vechea eu. Dar mi-am revenit. Sunt bine şi voi fi şi mai bine.

În altă ordine de idei, mâine încep cel de-al doilea semestru din anul întâi de facultate. Sunt oarecum încântată, lucruri noi de învăţat, profesori noi, program destul de lejer. Singurul lucru de care mă tem este căldura. Pentru că pe o vreme frumoasă numai la facultate nu voi dori să fiu, dar sper să rezist tentaţiei măcar când e absolut necesar.

De asemenea, mâine este frumoasa zi a îndrăgostiţilor. Numiţi-mă insensibilă, sau ceva de genul, dar eu chiar nu ţin la o asemenea sărbătoare. E doar un alt mod de a face comercianţii să câştige un ban. Vrei să sărbătoreşti iubirea, sărbătoreşte-o când vrei tu, nu pe 14 februarie, părerea mea.

Cam atât. Sunt destul de decisă să-mi văd de drumul meu, să nu las pe nimeni să mă facă să mă rătăcesc nici măcar puţin. Ştiu unde trebuie să ajung şi nu voi strica asta.

h1

Deznodământ.

Februarie 10, 2011

A rămas neclintită cu privirea spre uşă. Nu şi-ar fi imaginat că el poate fi atât de laş. Credea că se va bucura într-o oarecare formă, se va lăsa alinat, vor face dragoste plângând… Nu se aştepta să fie chiar atât de laş. Încă mai spera totuşi ca el să realizeze că a greşit şi să vină înapoi. Dar mai putea ea să-l accepte după ce a fugit mai devreme?

Se ura pentru că i-a spus. După atât timp în care a ţinut secret totul, de ce i-a zis? Putea să tacă în continuare, putea să încerce să-l facă să se îndrăgostească de ea. Deşi nu reuşise niciodată să fie privită ca mai mult decât o prietenă… Nu voia decât ca el să se simtă iubit şi apreciat. Putea face asta şi fără să-i spună, dar voia să-i deschidă ochii, să-l facă să vadă ce e evident. Asta e… Amândoi au pierdut câte ceva, poate el chiar mai mult decât ea. Dar nimic nu mai era de făcut. Decizia a fost luată.

L-a aşteptat o zi, două, o săptămână, el nu a mai revenit. Atunci ea a decis să-şi facă bagajele şi să plece departe. Undeva unde nu se mai putea întâlni cu el, undeva unde va fi bine şi pentru ea…

El a rătăcit zile întregi pe stradă, prin baruri… Nu reuşea să depăşească momentul. Cum să-l iubească ea? De ce? Nu-i trecuse prin cap niciodată aşa ceva, erau complet diferiţi. Ea era mai puternică decât el, independentă şi curajoasă, era cea care-l scotea din necazuri pe el mereu. Ţinea enorm la ea dar simţea că ea merită mai mult şi de aceea a plecat. Chiar dacă ar fi vrut tare mult să se arunce în braţele ei, să-i simtă căldura…

h1

Secret.

Februarie 9, 2011

El era trist şi abătut. Stătea pe bancă în parc singur privind în gol. Ea-l căuta disperată pe străzi. Nu dădea de el nicicum. De ieri dimineaţă îl tot caută. A încercat la toate spitalele, la poliţie, nici urmă de el. A mers, de asemenea şi prin baruri, dar sunt prea multe şi nu a reuşit să dea de el. I se putea citi disperarea în ochi. Read the rest of this entry ?

h1

Veşti bune.

Februarie 5, 2011

Am terminat prima mea sesiune. A fost greu, obositor, dar şi foarte amuzant. Am constatat că-mi place mai mult la facultate decât la liceu. E mult mai bine, mai multă libertate. Revenind la sesiune. Am terminat cu bine. Poate voiam mai mult, note mai mari, dar asta e. Nu prea a fost chef de învăţat, dar mai ales îmi era foarte greu să mă menţin concentrată. Dar e gata. S-a terminat. Şi e bine. Sper să rămân la buget.

O altă veste bună e că vine căldura. M-am uitat peste temperaturi şi văd că sunt numai cu plus zilele acestea. Abia aştept soarele cald şi luminos. De asemenea, am găsit un mod de a-mi canaliza furia şi anume, sportul. Da, eu care nu mă pricep deloc la sport am început să fac sport. Adică puţină mişcare nu omoară pe nimeni. Plus că mă simt din ce în ce mai bine de când am început să fac mişcare.

Am început să las prostiile şi copilăriile şi să mă ocup de lucrurile importante. Îmi doresc să mă înscriu la Crucea Roşie, sau la o fundaţie, să pot face voluntariat. Am vrut de mult, dar niciodată nu m-am interesat cu adevărat.

Cred că atât am avut de spus. Sper să revin de acum cu mai multe veşti bune. Noapte bună!

h1

E vina mea..

Februarie 3, 2011

Ştiu că nu-s perfectă. N-am crezut asta niciodată despre mine. Ştiu că obişnuiesc să mai dau cu băţu-n baltă. Ştiu şi că mă port uneori prea urât cu unele persoane fără ca ele să merite asta.

Dar în ultima vreme ceva s-a schimbat. Sunt prea nervoasă, prea agitată, prea încăpăţânată. Mă cert din prostii cu oameni, nu prea mai suport pe nimeni de cele mai multe ori… Pentru că m-am lăsat rănită de prea mulţi oameni dragi sau mai puţin dragi. Şi mi-am creat un zid. Un zid plin de superficialitate, indiferenţă. Şi totuşi, nu e un zid înalt, dar nimeni! nu s-a deranjat să vadă ce e după el. De ce? Pentru că nimănui nu-i pasă. Se mulţumesc cu o primă impresie nu prea clară. Cum se pot lăsa oamenii atât de păcăliţi? Chiar nu pot vedea mai departe de atât? Chiar nu merit un prieten? Sau măcar pe cineva care să-mi arate că şi lui îi pasă şi care poate vedea ce e ascuns în spatele zidului, multă suferinţă, dar şi mai multă dragoste şi căldură.

Îmi recunosc vina. Ştiu perfect unde am greşit şi încă încerc să repar tot răul făcut, dar nu prea merge pentru că nu e nimeni care să dorească să o cunoască pe adevărata eu.

Poate chiar merit asta şi e numai vina mea..

h1

Te provoc!

Ianuarie 23, 2011

Da, îndrăznesc să te provoc. Să văd de ce eşti în stare. Să văd dacă tu ai supravieţui ca mine. Pentru că mereu m-ai crezut slabă. Arată-mi tu ce poţi. Demonstrează-mi puterea ta!

Pun pariu că nu ai putea nicio zi şi vei arunca prosopul pentru că, tu!, tu nu eşti un luptător. Eşti doar un laş ce a dat de noroc. Dar s-a terminat! Am început să te văd cu alţi ochi. Şi e doar pierderea ta. Eu nu mai am ce să pierd… Acesta e avantajul de a nu avea nimic. Nu mai ai ce pierde. Dar tu, tu care ai avut totul de la mine? Totul!

Ştii, nimic nu e gratis în viaţa asta. Totul se plăteşte. Eu am plătit destul. E rândul tău. Nu, nu te ameninţ. Din nou, mă port frumos şi vreau doar să fii prudent. Nu aş vrea să păţeşti nimic…

Ţine minte: suntem în echipe diferite. Mult noroc !