Posts Tagged ‘Bine’

h1

Alright.

Februarie 13, 2011

Da, pot fi şi în regulă. Încerc să las în urmă ce e de lăsat şi cu restul să plec înainte, pe drumul meu. Încerc să-mi văd de viaţa mea, să încerc să fiu fericită în nefericirea mea. Mereu am ştiu ce vreau şi am încercat să obţin ce-mi doresc, uneori reuşesc, alteori nu. Dar asta nu înseamnă că trebuie să plâng după ce nu am, ci trebuie să mă bucur de ce am şi să ştiu să-mi aleg dorinţele.

Săptămâna aceasta am trecut prin toate stările posibile şi nu mi-a plăcut. M-am simţit ca vechea eu. Dar mi-am revenit. Sunt bine şi voi fi şi mai bine.

În altă ordine de idei, mâine încep cel de-al doilea semestru din anul întâi de facultate. Sunt oarecum încântată, lucruri noi de învăţat, profesori noi, program destul de lejer. Singurul lucru de care mă tem este căldura. Pentru că pe o vreme frumoasă numai la facultate nu voi dori să fiu, dar sper să rezist tentaţiei măcar când e absolut necesar.

De asemenea, mâine este frumoasa zi a îndrăgostiţilor. Numiţi-mă insensibilă, sau ceva de genul, dar eu chiar nu ţin la o asemenea sărbătoare. E doar un alt mod de a face comercianţii să câştige un ban. Vrei să sărbătoreşti iubirea, sărbătoreşte-o când vrei tu, nu pe 14 februarie, părerea mea.

Cam atât. Sunt destul de decisă să-mi văd de drumul meu, să nu las pe nimeni să mă facă să mă rătăcesc nici măcar puţin. Ştiu unde trebuie să ajung şi nu voi strica asta.

h1

Veşti bune.

Februarie 5, 2011

Am terminat prima mea sesiune. A fost greu, obositor, dar şi foarte amuzant. Am constatat că-mi place mai mult la facultate decât la liceu. E mult mai bine, mai multă libertate. Revenind la sesiune. Am terminat cu bine. Poate voiam mai mult, note mai mari, dar asta e. Nu prea a fost chef de învăţat, dar mai ales îmi era foarte greu să mă menţin concentrată. Dar e gata. S-a terminat. Şi e bine. Sper să rămân la buget.

O altă veste bună e că vine căldura. M-am uitat peste temperaturi şi văd că sunt numai cu plus zilele acestea. Abia aştept soarele cald şi luminos. De asemenea, am găsit un mod de a-mi canaliza furia şi anume, sportul. Da, eu care nu mă pricep deloc la sport am început să fac sport. Adică puţină mişcare nu omoară pe nimeni. Plus că mă simt din ce în ce mai bine de când am început să fac mişcare.

Am început să las prostiile şi copilăriile şi să mă ocup de lucrurile importante. Îmi doresc să mă înscriu la Crucea Roşie, sau la o fundaţie, să pot face voluntariat. Am vrut de mult, dar niciodată nu m-am interesat cu adevărat.

Cred că atât am avut de spus. Sper să revin de acum cu mai multe veşti bune. Noapte bună!

h1

Acasă.

Septembrie 10, 2009

În sfârşit am ajuns acasă. Vorba aia „Nicăieri nu-i mai bine ca acasă”. Acum sper să fie bine. Sunt zăpăcită încă. O să vă povestesc când îmi revin.