Posts Tagged ‘Iubire’

h1

Deznodământ.

Februarie 10, 2011

A rămas neclintită cu privirea spre uşă. Nu şi-ar fi imaginat că el poate fi atât de laş. Credea că se va bucura într-o oarecare formă, se va lăsa alinat, vor face dragoste plângând… Nu se aştepta să fie chiar atât de laş. Încă mai spera totuşi ca el să realizeze că a greşit şi să vină înapoi. Dar mai putea ea să-l accepte după ce a fugit mai devreme?

Se ura pentru că i-a spus. După atât timp în care a ţinut secret totul, de ce i-a zis? Putea să tacă în continuare, putea să încerce să-l facă să se îndrăgostească de ea. Deşi nu reuşise niciodată să fie privită ca mai mult decât o prietenă… Nu voia decât ca el să se simtă iubit şi apreciat. Putea face asta şi fără să-i spună, dar voia să-i deschidă ochii, să-l facă să vadă ce e evident. Asta e… Amândoi au pierdut câte ceva, poate el chiar mai mult decât ea. Dar nimic nu mai era de făcut. Decizia a fost luată.

L-a aşteptat o zi, două, o săptămână, el nu a mai revenit. Atunci ea a decis să-şi facă bagajele şi să plece departe. Undeva unde nu se mai putea întâlni cu el, undeva unde va fi bine şi pentru ea…

El a rătăcit zile întregi pe stradă, prin baruri… Nu reuşea să depăşească momentul. Cum să-l iubească ea? De ce? Nu-i trecuse prin cap niciodată aşa ceva, erau complet diferiţi. Ea era mai puternică decât el, independentă şi curajoasă, era cea care-l scotea din necazuri pe el mereu. Ţinea enorm la ea dar simţea că ea merită mai mult şi de aceea a plecat. Chiar dacă ar fi vrut tare mult să se arunce în braţele ei, să-i simtă căldura…

h1

Secret.

Februarie 9, 2011

El era trist şi abătut. Stătea pe bancă în parc singur privind în gol. Ea-l căuta disperată pe străzi. Nu dădea de el nicicum. De ieri dimineaţă îl tot caută. A încercat la toate spitalele, la poliţie, nici urmă de el. A mers, de asemenea şi prin baruri, dar sunt prea multe şi nu a reuşit să dea de el. I se putea citi disperarea în ochi. Read the rest of this entry ?

h1

E vina mea..

Februarie 3, 2011

Ştiu că nu-s perfectă. N-am crezut asta niciodată despre mine. Ştiu că obişnuiesc să mai dau cu băţu-n baltă. Ştiu şi că mă port uneori prea urât cu unele persoane fără ca ele să merite asta.

Dar în ultima vreme ceva s-a schimbat. Sunt prea nervoasă, prea agitată, prea încăpăţânată. Mă cert din prostii cu oameni, nu prea mai suport pe nimeni de cele mai multe ori… Pentru că m-am lăsat rănită de prea mulţi oameni dragi sau mai puţin dragi. Şi mi-am creat un zid. Un zid plin de superficialitate, indiferenţă. Şi totuşi, nu e un zid înalt, dar nimeni! nu s-a deranjat să vadă ce e după el. De ce? Pentru că nimănui nu-i pasă. Se mulţumesc cu o primă impresie nu prea clară. Cum se pot lăsa oamenii atât de păcăliţi? Chiar nu pot vedea mai departe de atât? Chiar nu merit un prieten? Sau măcar pe cineva care să-mi arate că şi lui îi pasă şi care poate vedea ce e ascuns în spatele zidului, multă suferinţă, dar şi mai multă dragoste şi căldură.

Îmi recunosc vina. Ştiu perfect unde am greşit şi încă încerc să repar tot răul făcut, dar nu prea merge pentru că nu e nimeni care să dorească să o cunoască pe adevărata eu.

Poate chiar merit asta şi e numai vina mea..

h1

Te provoc!

Ianuarie 23, 2011

Da, îndrăznesc să te provoc. Să văd de ce eşti în stare. Să văd dacă tu ai supravieţui ca mine. Pentru că mereu m-ai crezut slabă. Arată-mi tu ce poţi. Demonstrează-mi puterea ta!

Pun pariu că nu ai putea nicio zi şi vei arunca prosopul pentru că, tu!, tu nu eşti un luptător. Eşti doar un laş ce a dat de noroc. Dar s-a terminat! Am început să te văd cu alţi ochi. Şi e doar pierderea ta. Eu nu mai am ce să pierd… Acesta e avantajul de a nu avea nimic. Nu mai ai ce pierde. Dar tu, tu care ai avut totul de la mine? Totul!

Ştii, nimic nu e gratis în viaţa asta. Totul se plăteşte. Eu am plătit destul. E rândul tău. Nu, nu te ameninţ. Din nou, mă port frumos şi vreau doar să fii prudent. Nu aş vrea să păţeşti nimic…

Ţine minte: suntem în echipe diferite. Mult noroc !

h1

Acel ceva…

Ianuarie 8, 2011

Îmi simt sufletul gol dar şi împovărat în acelaşi timp. Îmi lipseşte acel ceva… Acel ceva ce era prezent mereu cândva. Îmi simt inima goală. Iar iarna aceasta nu face decât să-mi înteţească durerea.

A plecat de mult. Şi nu s-a mai întors, uneori cred că nici nu va mai veni. Poate nu merit. Poate chiar nu există, cum spun alţii. Dar eu sunt o visătoare şi vreau să cred că există până-n ultimul ceas.

Credeam că-mi va fi bine fără. Evident, îmi lipseşte mai mult ca oricând.. Sunt gata să mă dau cu totul numai să primesc puţină. Nu ştiu dacă merită, dar vreau să simt din nou. Mă voi bucura de fiecare secundă. Promit…

Mai vii, iubire  ?

h1

The last time

Octombrie 13, 2010

Începusem postul acesta mai bine de jumătate de an în urmă… De ce tocmai acum îl postez? Pentru că acum am curaj. Evident nu l-am lăsat în forma care era, chiar a suferit multe schimbări, ca şi mine de altfel…

Vreau să spun că asta e ultima dată când voi pomeni de tine undeva, cumva, cândva… Şi da, încă un motiv pentru care nu am vrut să-l postez atunci e că era mult prea trist, dar se pare că a putut fi şi mai trist, aşa că trebuie să închei.

Read the rest of this entry ?

h1

Tu eşti primăvara mea.

Martie 13, 2010

Poate sună ca un clişeu, dar pentru mine aşa e. Tu eşti primăvara mea.

Ieri, mă gândeam la tine, la vremea de afară, iar la tine, iar la vreme.. şi astfel am găsit multe asemănări între tine şi primăvară. Read the rest of this entry ?