Posts Tagged ‘Viaţă’

h1

Veşti bune.

Februarie 5, 2011

Am terminat prima mea sesiune. A fost greu, obositor, dar şi foarte amuzant. Am constatat că-mi place mai mult la facultate decât la liceu. E mult mai bine, mai multă libertate. Revenind la sesiune. Am terminat cu bine. Poate voiam mai mult, note mai mari, dar asta e. Nu prea a fost chef de învăţat, dar mai ales îmi era foarte greu să mă menţin concentrată. Dar e gata. S-a terminat. Şi e bine. Sper să rămân la buget.

O altă veste bună e că vine căldura. M-am uitat peste temperaturi şi văd că sunt numai cu plus zilele acestea. Abia aştept soarele cald şi luminos. De asemenea, am găsit un mod de a-mi canaliza furia şi anume, sportul. Da, eu care nu mă pricep deloc la sport am început să fac sport. Adică puţină mişcare nu omoară pe nimeni. Plus că mă simt din ce în ce mai bine de când am început să fac mişcare.

Am început să las prostiile şi copilăriile şi să mă ocup de lucrurile importante. Îmi doresc să mă înscriu la Crucea Roşie, sau la o fundaţie, să pot face voluntariat. Am vrut de mult, dar niciodată nu m-am interesat cu adevărat.

Cred că atât am avut de spus. Sper să revin de acum cu mai multe veşti bune. Noapte bună!

Anunțuri
h1

Un semn.

Ianuarie 20, 2011

Atât îmi doresc. Un mic semn. Să-mi dau seama că şi tu vezi ce văd şi eu. Un mic, mic semn, că nu eşti indiferent. Un mic semn, că nu greşesc. Un mic semn… atât îţi cer, oricând, zi, noapte.. dar repede, pentru că încă mai pot. Apoi, puterea mi se va scurge puţin câte puţin şi am nevoie de ea, ca să lupt pentru tine.

Dă-mi un semn.. şi voi fi a ta.

h1

Fericirea nu-i de mine…

August 24, 2010

Nu glumesc, nu exagerez, nu dramatizez, eu chiar cred că fericirea nu este pentru mine. Nici nu-mi pot aminti când am fost fericită. Probabil niciodată pe deplin. Mereu un lucru bun ce mi s-a întâmplat a fost umbrit de multe rele. De obicei, în cazul oamenilor obişnuiţi se întâmplă invers. I-am demonstrat recent unei persoane că dacă mă trezesc bine dispusă, până seara ceva mi se întâmplă şi mă prost dispun. Read the rest of this entry ?

h1

Un alt sentiment.

Iulie 30, 2010

Avea un sentiment tare ciudat. Un sentiment pe care nu-l mai simţise până acum sau cel puţin, nu la fel de tare. O chinuia, voia să scape de el. O durea tot corpul, îi inundase mintea şi mai ales inima… Era alta. Era speriată. Pentru prima dată simţea ură. Nu se crezuse niciodată în stare să urască pe cineva. Acum putea simţi asta cu toată fiinţa. De unde venea sentimentul acesta? Venea din adâncul sufletului. Îl simţea peste tot. Nici ea nu ştia de la ce pornise, probabil asta o şi speria.Voia să nu o mai apese, voia să se elibereze, să poată respira. O durea sufletul. O durea mai tare ca niciodată. Şi nimeni nu putea să vadă. Voia să ţipe. Voia să ţipe atât de tare încât să iasă toată ura din ea. Nu-i plăcea să urască, nu a vrut niciodată să urască.

Voia doar să se termine..

h1

A new chance.

Mai 19, 2010

Mi-e frică pentru mine. Mă simt captivă în propriul corp. Mi-e teamă că va veni ziua în care voi izbucni şi nimic din ce sunt nu voi mai fi. Mi-e frică de mine… E un război continuu în mine. Mintea îmi spune ceva, inima altceva. Şi uneori sunt de partea inimii, alte ori nu. Şi aş vrea să fac ce e bine pentru mine. Aş vrea să fac ce simt, ce vreau, când vreau.

Îmi pare rău că nu mă mai pot bucura de lucrurile mici. Cândva puteam fi veselă pentru că soarele strălucea sau pentru că un curcubeu îşi făcea apariţia pe cer după o ploaie de vară. Pentru că aşa eram, veselă. Dar am crescut şi lucrurile mici au devenit prea mici ca să-mi pot aduce zâmbetul pe buze. Îmi pare rău că a trecut timpul pe lângă mine, dar nu vreau să mă chinui cu asta pentru că aş continua cu acelaşi prost obicei. Pentru că nu mai vreau să-mi repet greşelile. Pentru că vreau o schimbare. Pentru că mă simt altfel şi pentru că pot! mai mult. Pentru că vreau să fac ceva pentru mine fără să-mi pese de ce va fi. Vreau să fiu spontană şi imprevizibilă, să fac chestii ciudate şi neaşteptate. Poate a trecut vremea acestor lucruri, dar unele se mai pot salva şi trebuie să fac asta.

Mai e doar un pic şi voi avea un nou început, o nouă etapă, o nouă şansă pentru mine.

h1

Singurătate.

Mai 3, 2010

Noapte. Se simţea atât de singură… Se simţea respinsă, părăsită. Şi nu ştia de ce. S-a săturat să fie minţită. S-a săturat ca lumea să o vadă ca pe o copilă naivă care înghite orice. S-a săturat să fie respinsă. S-a săturat.. Ar fi vrut să se ducă la ora acea târzie şi să le spună celor care au rănit-o că nu sunt deloc demni, că ea vrea adevărul, nu poveşti. Ar fi vrut să nu se mai simtă atât de mizerabilă. Toate astea o făceau să se închidă în ea. O faceau să-şi piardă singuranţa, încrederea, dar cui îi păsa? Oamenii nu ştiau nimic despre ea. Nici nu au vrut să o cunoască, se foloseau de ea, o judecau, o criticau, o respingeau. Îi era greu.. Ar fi vrut să aibă putere, putere să le demonstreze că ea poate şi singură. Dar de data aceasta îi era tare greu singură.

h1

Wordless

Mai 1, 2010

Vi s-a întâmplat să nu puteţi reacţiona în vreun fel când aflaţi ceva destul de şocant? Sunt sigură că da.

Să spunem că sunt într-un moment de acest fel. O perioadă în care mă simt blocată. Sunt de câteva zile aşa şi chiar nu ştiu ce să mai fac. Am încercat tot felul de leacuri, nimic nu a funcţionat, nu am reuşit nimic..

Mă deranjează pentru că nu pot face nimic, nu pot gândi la altceva. Şi totuşi simţeam că aşa va fi, aşa că nu mai era nicio supriză, ca să pot spune că am avut un şoc. Da, doare, chiar tare, dar mă aşteptam… Poate e doar frica de vină, poate am nevoie de timp, poate totuşi a fost un şoc..