Sărbătorile Iaşului- Concluzii

La cererea lui Cornel o să vă povestesc cum a fost pentru mine această zi. Aş putea folosi doar câteva cuvinte: friguroasă, aglomerată (prea mulţi oameni care nu ştiu să meargă), mult aşteptatele artificii s-au dovedit a fi foarte puţine şi cam trecute, din nou frig, dar amuzant, ca între prieteni.

Nu cred că la anul voi mai ieşi. Nu am pentru ce, mai mult rău fac. Mă enervez, mă murdăresc, îngheţ, răcesc, pierd timp.

Sărbători ale Iaşului cam eşuate după părerea mea. Se putea mai bine!

Perioade.

Ca orice om şi eu am perioadele mele. Perioade în care vreau să citesc o anumită carte sau să ascult o anumită melodie, să revăd un film, să umblu la cutiile cu amintiri… Dar astea nu se întâmplă prea des. Cele mai multe perioade ale mele sunt proaste, pline de regrete şi de promisiuni de mai bine. E urât, dar parcă nu pot scăpa de ele. Ştiu că nu există ” nu pot!”, dar nu am cum. Nu găsesc nimic drăguţ în lumea asta pentru mine. Există, dar nu cât de mult am eu nevoie. Asta e  şi vina mea. Eu şi felul meu de a fi. O ciudată!

Problema mea e cu oamenii care nu înţeleg că nu ai chef, că nu vrei să vorbeşti, să asculţi şi alte chestii, uneori. De parcă ai fi singurul căruia i se întâmplă chestiile astea… E stupid! Cu toţii trecem prin asta, că unii mai rar ca alţii asta e altceva.

Sper să-mi revin. Mă pregătesc de sărbătoare azi, „zilele Iaşului”. Sper să fie drăguţ. O seară frumoasă!